"Suflete de sluga"?(merci Florine:) )

„Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, replica lui Silviu Brucan, devenita celebra si uzata nitel. Corect. Din ce an incepem sa numaram? Unde suntem acum? Nu stiu de ce am impresia ca nepotii mei isi vor pune aceleasi intrebari. De ce cred asta? Pai... sa vedem.
Pentru ca e "subiectul zilei" voi incepe cu statul la cozi. De cate ori nu am stat la un ghiseu sa iau o hartie cu care, evident, trebuia sa ma intorc la primul ghiseu, la care, nu-i asa? a inchis intre timp.Seamanam cu niste caini care incearca sa isi prinda coada. Problema e ca multi dintre noi s-au nascut la o coada. La medic, la primarie sau la paine. Poate ne-am obisnuit. O revolta individuala nu rezolva mai nimic... poate pe moment. De aceea, hei-rup-urile de zilele trecute sunt binevenite: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7724926-indemn-greva-fiscala-nu-platiti-taxele-forma-trei-declaratii-cristian-ghinea.htm; http://www.facebook.com/home.php?#!/event.php?eid=149695281716782&ref=mf.
Un fost client de-al meu ma intreba: daca si la ora 11 si la ora 1 si la ora 3 sunt atatea masini in trafic, cine mai munceste ? Cine mai produce ceva?( ZF"Cum se zbat să supravieţuiască mallurile din Suceava, oraşul cu cea mai mare densitate de spaţii comerciale"). Daca tot suntem in criza, am zis ca vom avea si de castigat. Calitatea serviciilor se va alinia celei vestice. Sau macar celei balcanice! Nici vorba. Am fost la o pensiune in weekend. Proprietarul(!!!) si chelneritele ma certau. Ca cer prea multe pahare(eram printre organizatori, nu pentru mine:d), ca mai sunt si clienti permanenti, nu ca noi... Asta in mediu privat! Ca sa imi pun net a trebuit sa apelez la cunostinte... Adica: ca sa le dau 800 de euro pe an trebuie sa ma rog de ei.
Toate lucrarile din Suceava(canalizare, asfaltare, parcari) se termina exact in an electoral, ce coincidenta! Zonele verzi au disparut, facand loc unor banci, biserici. Posturile publice sunt date pe criterii politice... acum se negociaza posturile de portar, paznic si fochist. Daca mergi in curtea interioara la primarie si strigi mama/nasa/matusa ies 100 de femei la geam. Institutiile publice sunt ca o familie. La propriu.
Nimeni nu te respecta. Am invatat sa ne "descurcam". Mergem pe strada cu capul plecat. Fara atitudine. "Las-o ba, ca merge asa". NU MERGE!!!

(Ne)adaptare

Ce inseamna se te adaptezi  unui oras? Sa luam exemplul meu... Suceava. Pai inseamna sa te trezesti devreme si sa mergi la culcare la fel de devreme. Sa faci lucrurile catinel... altfel risti sa pari ciudat. Sa muncesti de la 8 la 16... ca la stat(exceptiile putine confirma regula). Inseamna sa vezi cu placere un film in oras. In orasul Iasi.., ca aici cinematograful o sa vina odata cu terminarea crizei... adica nu se stie cand. Inseamna sa vezi un spectacol la "Casa de Cultura"... Doru Octavian Dumitru sau "Stapanii manelelor". La alegere... "Egoistul" s-a anulat din lipsa de spectatori:(. E si o chestiune de promovare. Carcotasii ar spune ca pun eticheta de oras incult. Fals. In primul rand... nu sunt in masura sa afirm asta. In al doilea rand am oameni extraordinari in jurul meu care contrazic asta doar prin simpla lor prezenta(exemplele sunt chiar langa mine, oameni dragi mie: matusa mea infatiseaza, cum nu se poate mai bine, valorea intelectuala a oamenilor din partea asta de tara,unchiul meu PIM, un urias al culturii sucevene, bucovinene, romanesti). Traficul... aici nu ma plang. Cu mici exceptii... nu am avut probleme. In 5-10 minute sunt la birou. La Bucuresti nici nu reuseam sa ies de la mine din cartier in timpul asta..Oamenii... cred ca sunt prea curiosi... toata lumea trebuie sa stie ce face vecinul, colegul, dusmanul. Eu zic ca e o chestiune ce tine si de preamultul timp liber. Partea buna e ca oamenii de aici au mai mult bun-simt.Totusi, senzatia mea generala e de slow motion.
Si atunci de ce stau? Pentru ca am venit aici sa fac o treaba. E greu... am tot incercat sa construiesc ceva dar ma simt ca mesterul Manole{exagerare voita}... azi fac, maine iar trebuie sa o iau de la 0. De ce nu plec? Din mai multe motive(obiective, subiective... nu conteaza). Ce e mai ciudat e ca principalul motiv pentru care inca mai sunt aici e pe cale sa devina picatura care umple paharul plecarii. De ce e ciudat? Pentru ca am ramas aici convins de faptul ca am intalnit o persoana care poate suplini toate chestiunile enumerate mai sus si chiar mai mult decat atat. De fapt... mult mai mult decat atat(asta ca sa fiu sincer cu mine). Cinismul situatiei e ca, pe masura ce trece timpul, imi place tot mai mult de ea... iar ei ii place tot mai putin de mine... Spre deloc. Intrebarea mea: merita o singura persoana sa fie pusa inaintea a tot ce e in jurul tau? Probabil ca toti prietenii mei vor zice nu. Eu spun altfel:)

Dupa 20 de ani...

Gata. Ne vedem in 2015... poate. Intalnirile de tipul asta te fac sa iti pui multe intrebari... Pe cati dintre fostii colegi voi mai recunoaste? R: pe toti!!! Pe unde sunt acum? R: Italia, Israel, Belgia, Thailanda, Franta, Grecia, Marea Britanie...  Botosani, Bucuresti, Suceava, Iasi. {:)) E cineva mai gras decat mine? R: da :))} Sunt toti ok? R: da. (cu exceptia unui coleg de care toata lumea stia ca a murit... cica data trecuta, acum 5 ani, am tinut si un moment de reculegere... dar eu m-am intalnit cu el acum cateva luni... va inchipuiti ce fata am facut:d).
A fost extraordinar. O petrecere care a tinut 15 ore... am ramas cativa spre dimineata... eram rupti de somn si parca nu indrazneam sa rupem randurile... Veselie, sute de poze, dans(am dansat pana si eu care sunt un urs prin definitie:D), povesti... multe amintiri, si cate ceva despre prezent... Un stop-cadru in viata fiecaruia... Apoi, exact ca in definitie, dupa mici modificari, viata fiecaruia curge la fel. Suntem batrani ca sarbatorim 20 de ani de la terminarea gimnaziului?(e sarbatoarea "inventata" de mine si sunt tare mandru de asta:D) Sau suntem tineri pentru ca am reusit sa ne adunam "de peste mari si tari" si crize:D? 

Despre prieteni sau cum sa pierzi 4 prieteni de ziua ta

Simplu as zice. Nu trebuie decat sa ii aduni intr-un singur loc:D. De ziua ta... atunci cand crezi ca poti sa ceri mai mult de la ei. Atunci cand astepti mai mult de la ei.
Daca stau bine sa ma gandesc prietenii nu trebuie sa te iubeasca neconditionat... de lucrul asta se ocupa familia. Dar trebuie sa te accepte, macar in parte, asa cum esti. Oare nu ma contrazic? Atunci ce sa astept de la un prieten? Sa ma ajute la mutat? Asta poate sa o faca oricine. Sa ma ajute financiar... e aceeasi chestie.
Eu astept sa ma certe cand gresesc sau sa ma lase sa invat pe propria-mi piele cum trebuia sa fac. Aici e diferenta... e o chestie de reglaj fin. Si poate cel mai important: sa ma asculte... macar din cand in cand. Chiar si cand gresesc, cu voie sau fara voie.(aici cred ca i-am pierdut pe primii doi... cei mai vechi). Nici nu conteaza din vina cui... Cu al treilea lucrurile stau mult mai simplu... nu am stiut cand sa trag linia intre prietenie si amicitie. Indiferenta? Poate... Delasare? Probabil. Imaturitate? Posibil... inca lucrez la asta:). Cu al patrulea(e o ea:D) lucrurile se complica. Aici e mult de spus si mi-ar trebui cateva zeci de pagini sa spun ce simt. Ceea ce ma roade cel mai mult e ca nu stiu cand am pierdut-o ca prietena. Poate cand am incercat sa transform prietenia in altceva. Poate cand am reactionat imatur, avand ca unica scuza obisnuinta unei relatii de o jumatate de viata... De fapt inca nu sunt convins 100% ca e ireparabil. Dar mai conteaza? Se pare ca da... cel putin pentru mine:D. Recomandare universala: nu transforma prietenia in iubire! MA OPUN! Probabil e o regula general valabila... dar ce te faci cand esti convins ca e tot ce iti doresti? Totusi am si un contraargument... spusele unui blogger: "Iubirea. Las-o liberă! Daca e a ta, stă lângă tine. Dacă zboară, înseamnă că de fapt nu a fost niciodată a ta". Cred ca ideea poate sa fie extrapolata si la prieteni, nu? :)