marți, 28 septembrie 2010

Seherezadu(continuare) sau Avaecus - The Final Frontier

Promisesem ca va povestesc si aventurile Pictorasului la Avaecus... Pe scurt, iata-le:
Dupa o calatorie de 7 saptamani si sapte zile care a durat 7 ore a ajuns. De indata ce saruta pamantul natal(asta pentru ca s-a impiedicat cand a aterizat), Pictorul scruta zarea si zise: sa imi bag picioarele ce departe stau! A ajuns la casa parinteasca si si-a luat in primire fosta lui camera de cand era mic. Se aseza cuminte in pat si deodata lucrurile se precipitara. Patul lui se micsora iar camera  parea una de hobbit. Pai si normal la 105 chile. Era tare curios ce mai "facea" prietenii lui din copilarie. Asa ca a inceput sa ii sune...
Primul l-a invitat la un local in apropiere: Mozart. Dupa cateva ture in jurul blocurilor, Pictorul a cedat. Nu vazuse niciun bar/restaurant cu numele asta in zona. S-a schimbat mult Avaecus de cand am plecat, a mormait nerabdator personajul nostru. Pai nici nu avea cum sa gaseasca acel local. Pentru ca era casa de pariuri.
Pe al doilea il cunostea de 27 de ani... mult tare, nu-i asa? (Da, e contemporan cu Matusalem.) Stiu eu un bar dragut pe langa placintarie, zise Pictorasul, increzator deja ca stie unde sa mearga. Era si normal. Era singurul loc unde fusese. Aaaa, nu e misto acolo, a fost raspunsul. Mai bine hai tu unde ne-am oprit noi. "Cum sa nu, unde sunteti?" Pe bordura in fata unui butic... E frumos pe bordura... cand ai 20 de ani si esti student.
Al treilea a fost cu noroc. A ramas, alaturi de sotia lui, printre putinii prieteni din Avaecus. Buni.
Usor, usor timpul trecea. Gata vara. Gata toamna. Era din ce in ce mai bine. Nu stiu de ce am zis asta. Pare ca da cursivitate povestii. A venit perioada sarbatorilor. A stabilit cu cei prieteni ai lui, familia KA(nicio legatura cu vestitul sarpe din jungla:D), sa mearga la o casuta la munte. Noi 3, cumnatii lor si... 2 fete. Frumos, frumos, a zis el cand a aflat. Nici nu stia ce il asteapta. Lovitura de maciuca. Cum naiba de putea sa fie atat de frumoasa? O singura lovitura aplicata cu ochii aia ireal de frumosi si gata. Hai sa sa ii zicem… Pustoaica. Asta deja suna a poveste in poveste. Dar nu e.KO inainte de inceperea meciului. A venit Revelionu'. Frumos. Cald. 40 de grade... temperatura. Ete na. Ii mergea si mintea. Ce zicea ea, ii venea si lui sa zica... deja era ceva in neregula. A baut Pictorasul nostru niste Wonder Rachiu(e din aceeasi colectie cu wonder bra, wonder woman si Stevie Wonder) si a fost ca nou a doua zi. Numai ca... numai ca nu prea stia cum sa se poarte. A si dansat putin(la fel de gratios ca un iceberg). Lucrurile pareau sa mearga bine.  Pentru prima data in viata lui, Pictorul a schiat. Deja a doua zi a prins curaj si a cumparat o cartela pentru 10 urcari. A si folosit una din ele. Pentru ca a avut o mica problema. Sa ii dea Dumnezeu sanatate aluia care s-a gandit sa puna o plasa elastica la baza partiei. Care sa reziste si la 100 de chile... A fost si ziua ei(a  Pustoaicei). In aceeasi locatie si in aceeasi configuratie. A stat pictorasul nostru nopti intregi sa isi puna mintea la lucru. Trebuia un cadou pe masura ei. Si a inceput sa faca ce stia el mai bine. Sa sune. Sa convinga oameni ca are nevoie de niste carti unice. Oricine ar fi fost invidios pe debitul lui. Ma rog, mai putin tatal lui la venirea facturii:)). A venit si 8 martie. Aici lucrurile s-au schimbat. Nu mai cauta cadouri unice. Stia ce vrea. Asa ca a vorbit cu toate editurile din tara(Galati, Craiova, Iasi, Timisoara, s.a.m.d)... a ratat doar dialogul cu paznicii depozitelor de carte. A fost ultimul lucru pe care l-a facut cu entuziasm maxim.  M-a intrebat familia KA: ce ai de gand sa ii cumperi la ocazia urmatoare? O masina? Nu mai era cazul. Totul s-a surpat. De ce? Pai nu se stie nici acum. Poate unul dintre  motive era ca statuse 17 ani cu aceeasi pitica si nu avea experienta de a comunica cu o persoana cu totul altfel. Mai conteaza? Da, pentru ca si pana in ziua de azi eroul nostru se tot intreaba. Atat de mult, ca insasi Intrebarea a inceput sa isi piarda cumpatul. Ceea ce uitase Pictorasul sa o intrebe era daca nu cumva era studenta la psihologie si el era un studiu de caz. O simpla joaca. Prietenii au inceput sa dispere. Ba chair cineva de la Bucuresti l-a controlat 2 zile la telefon daca e bine. Credea ca are de gand sa faca ceva necugetat. Familia KA a fost alaturi de el. De aia ii iubeste. Mult. Nici nu avea cum sa faca o prostie... mai avea atatea de spus. Nu pot sa nu amintesc cuvintele verisoarei lui, veverita: ba, fetele{cuvant modificat la cererea lui Nila: "ca nu e un blog de ala"} alea nu stiu nici macar 5% ce ai tu in cap! Asta il rodea si pe el. Ca nu a putut sa arate cum e el. Macar putin.Ca nu e nici posacul care e acum, ca nu e nici cel-fara-de-chef-de-nimic de acum, ca e altfel. Am putea sa povestim pagini intregi despre subiectul asta dar sunt sigur ca deja v-ati plictistit. Asa ca ajungem in zilele noastre. Desi nu a vut macar sansa meritata de un "prieten special" sa zica: la revedere, plecarea  spre casa e iminenta. De fapt, la ora la care va povestesc acum, cele 90 de chile(hihihi se intampla si lucruri bune cand esti indragostit) ale Pictorul trebuiau sa fie deja acolo. Sa o ia de la capat. Ground zero specialist, cum ii place lui sa se alinte. Numara deja minutele, secundele si chiar timpul dintre doua batai ale inimii(sper ca nu a mai zis nimeni asta).
 P.S. Scuze pentru ca v-am amagit cu un inceput de poveste aproape amuzant.





duminică, 26 septembrie 2010

Poezie aplicata in matematica vietii sau Globe-trotter in jurul cozii

"Avem timp pentru toate. "Mai putin pentru ce imi trebuie. Am avut timp sa iubesc si sa urasc, sa cad si sa ma ridic, sa traiesc. Poate mai am timp sa si mor. Nu imi mai pasa.
"Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, " Uneori cu folos. De multe ori am fost un globe-trotter in jurul cozii mele.
"sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, "Aici e domeniul meu forte.  Campion la dat cu tesla.
"sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,"  E cel mai usor lucru. Am facut de multe ori greseala asta si ma indoiesc sincer ca nu o sa o mai fac.
"avem timp sa citim si sa scriem, "Cam tarziu am descoperit lucrurile astea. Dar e asa de bine...
"sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris," Era mult mai usor daca puteam corecta cateva zile din viata mea. Dar ce s-ar intampla daca toata lumea ar putea sa faca asta?
"avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam," Scuze Skybax.
"avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu". 9 luni imi ajung? Se nastea un copil in timpul asta.
"Avem timp pentru ambitii si boli," Ambitia se pare ca am lasat-o la Bucuresti. Aici parca hibernez. Dar e si boala buna la ceva. Vezi unde iti sunt prietenii. Si care.
"sa invinovatim destinul si amanuntele, "Mai am tendinta sa fac si asta. Asa cum am scris in Seherezadu, e numai vina mea. Amanuntele nu au facut decat sa slefuiasca calea pe care am ales-o.
"avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare," Da. Am avut norocul sa pot face asta. Dar privitul norilor de unul singur  nu are niciun farmec. Pare chiar grotesc uneori.
"avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile," Am pierdut cateva luni din viata amanand intrebarile si implicit raspunsurile. Poate ca....
"avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam," Asta nu poate sa mi-o ia nimeni. Am mers si din vis in realitate si din realitate in vis si chiar din vis in vis. Si a fost bine in fiecare caz.
"avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, "Am pierdut munca de ani de zile cu un prieten. L-am pierdut si acum e singurul meu dusman. De care stiu...
"avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea," Poate uneori trebuie sa chiulesti si sa inveti tu. Pe propria-ti piele. Si oricat de buna e lectia, oricat de iminent pare pericolul esecului, uitam tot. Ca am mai facut greseala aceea, ca am mai dat pra mult credit persoanei aceleia...
"avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem." Avem timp pentru toate.  La 35 de ani sper ca incep sa inteleg unele din ele. Pacat ca unele au fost de unica folosinta. Sau le-am facut eu asa.
"Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
" Cu ani in urma ma gandeam: cine mai are timp si de asta? Eu am irosit prea mult din el. Si nici teoria compensatiei nu merge. Sau nu am intalnit eu persoana care sa ma faca sa gandesc altfel. Sau sa fiu si mai clar. Cred ca am intalnit persoana care sa ma faca sa cred ca nicio varianta un e buna.
"Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
" DA. DA.DA. Desi eu tot mai sunt convins ca daca as fi avut putin timp la dispozitie, as fi reusit. Dar e greu sa arati ce e in mintea ta in cateva momente. Cand nu primesti nicio sansa.
"Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
"Las asta in seama altora. Nu vreau sa ma fac iubit. Vreau sa ma urasca toata lumea.
"Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
" Si nu numai asta. S-ar putea sa te ignore, sa te trateze ca pe o cantitate neglijabila. Nu-i asa, Pustoaico?
"Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi 
"Si nu prea mai ai cum sa o recapeti. Chiar daca te dai peste cap.
"Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
" Prea tarziu. si atunci nu a mai contat.
"Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
" Eu as modifica putin timpul de 15 minute. Sa zic... 15 ani.
"Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa
faci
" Nt. Eu pot sa fac multe dar comparatia cu altii(cea pozitiva!!!!), poate actiona ca un catalizator.
"Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
" Am inteles cam tarziu asta... incerc sa recuperez.
"Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
"  As adauga:  si un cant.
"Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
"Aici sunt boboc. Inca invat. Sunt prea orgolios.
"Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
" Hopa-mitica prin excelenta. Asta e vocatia mea. Am ajuns la 0 si m-am ridicat. Am ajuns la minus si m-am ridicat. Sa vad pana cand mai pot. Probabil cat am sa exist.
"Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
" Exceptand istoria, nu prea cunosc asemenea persoane.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
" Daca te iubesc, chiar si fara sa o arate, ii simt. Nu stiu cum, dar cumva fac asta
"Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
" Nu numai ca nu am invatat asta dar sunt putin mai mult decat rau: cinic.
"Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
"1:1 Cu prietenia m-am convins ca e asa. Cu dragostea... nu.
"Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
"  Cand iubesti mult pe cineva… cred ca nici nu conteaza asta.
"Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
"  Aici ma straduiesc. Uneori imi si reuseste. Dar se poate relua prietenia din acelasi loc? Nu cred.
"Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
" Cred ca in momentul in care o sa pot sa fac asta o sa pot si eu sa zbor spre fericirea mea. Stiu ca e acolo. Asteapta cuminte si rabdatoare.
"Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
" Eu cand am ceva... trebuie sa stie toata lumea: CNN, Discovery, Taraf TV.
"Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce
devii. 
" Nu regret personalitatea mea. Tocmai pentru ca stiu ca pot si mai bine de atat.
"Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
" E simplu de etichetat. Imi place sa cred ca evit asta.
"Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale 
Daca puneam doar faptele... nu stiu cati prieteni mai aveam. Nu ai cum sa te superi pe cineva drag  pe termen nelimitat.
"Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
" Asta sta la baza evolutiei mele. Asa cum e ea.
"Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
" Spiritual... poate. Nu am cunoscut prea multe persoane care sa poata sa faca asta.
"Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc. 
"Nu cred ca are importanta daca te cunosc sau nu in momentul in care iti schimba cursul vietii.
"Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. 
" Chiar daca am primit si reprosuri pe tema asta... Nu cred ca e ceva comparabil cu privirea unui prieten ajutat la nevoie.
"Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti 
" Cred ca spitalul 9 mai avea un client daca nu imi venea ideea cu scrisul.
"Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
" Mie nu mi-a luat nimeni nimic. Bunicii mei sunt langa mine tot timpul, chiar daca nu fizic. Asa simt. Desi cred ca a mai spus cineva asta, adevarul e urmatorul: bunica mea dinspre mama e ca o SFANTA pentru mine. Ma rog la ea... o simt cu mine tot timpul.
"Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
"  In 3 cazuri din 5 imi reuseste si mie.
"Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
Am reinvatat sa iubesc(oare?). Am fost iubit. Poate o sa ma iubeasca cineva... poate nu. Nu imi mai pasa. 

Octavian Paler - Avem timp
Suceava, 27 septembrie 2010, ora 05 si ceva. Fix.

marți, 21 septembrie 2010

Prieteni, tovarasi, amici

Imi povestea cineva drag mie, ca in urma cu ceva timp, a facut un test. Nu a mai sunat pe nimeni timp de o luna si a asteptat sa fie sunat(a). Pentru ca sunt bolnav si suparat pe viata, de mai bine de 10 zile nu am sunat nici eu. Rezultatul: :D. Cati dintre prieteni sunt tovarasi, cati dintre tovarasi sunt amici, cati din amici nu exista? "Prietenul la nevoie se cunoaste". Daca te mai cunoaste.

luni, 13 septembrie 2010

Suntem educati sa fim hoti

13 septembrie. Prima zi de scoala. Copilasi si copilite intr-o goana nebuna dupa flori. Sute si sute de buchete se ciocnesc pe strada. Flori de camp sau orhidee pentru doamnele profesoare. In loc de prajituri si jucarii pentru cei mici. Pai cum sa nu se duca cu flori si Gigel al meu? Toata lumea face la fel. Invatati de mici ca asa trebuie. Lasati florile pentru nunti, botezuri si inmormantari! Sau pastrati-le pentru momentul cand le veti pune, pe furis, in bancile fetelor. Sau baietilor. Dupa gust.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Seherezadu

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un Pictor mic. In bucuria lui, parintii dadura o mare petrecere unde poftira toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa le inzestreze Pictoru' cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc. Canci. Asta e alta poveste. La petrecere sosira, rand pe rand, sapte ursitoare rele, nepoftite. Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir, de asemenea nepoftit, era o ursitoare, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. Pesemne ca ursitoarea cea buna  venise sa se razbune pe parinti pentru ca uitasera s-o invite. Cind petrecerea era pe sfirsite, ursitoarele au trecut pe rand pe langa leaganul Pictorasului si l-au inzestrat pe ala micu' cu daruri alese: rau, gras, ironic, sarcastic, dezordonat, zapacit si tare pocit la vorba. Ursitoarea cea buna se apropie si ea de leaganul micului urlator si cu glas tunator spuse:
"-Inainte de a implini 35 ani, copilul se va intepa rau cu viata si va muri. De oftica. [Va dati seama ca asta era ursitoarea cea buna:D}. La auzul acestor vorbe toti incremenira. O atmosfera apasatoare domnea asupra adunarii. Oare ce era? Ala micu facuse deja primul lui lucru mare. Treaba mare.
Dar sa revenim. Era Pictoru' asta atat de mic ca nu reusea nici macar sa isi vada varful bocancului(scuze domnu' Boc). Era atata de dezordonat de ziceai ca lucra la stat si era atat de zapacit de ziceai ca o sa ajunga sa faca legi. A tot crescut Pictoru' nostru in 18 ani cat altii in 18 ani. Si a venit majoratul. Totusi, prea putine lucruri se implinisera. Se inselau ursitoarele? Da' de unde. Timp era...
18 ani. Pictorasul cel zapacit se pregatea sa fie mare. Kilogramele se adunau cu mare grija si mare atentie. In timp ce statea eroul nostru si contempla ca un talamb viitorul, se produse inevitabilul. Nava mama a aterizat. Pagube mici: 3 gaini si Ghita, purcelul familiei(celalat purcel). Despartirea de Avaecus, orasul unde Pictorul a vazut pentru prima data lumina zilei sau luminita de la capatul tunelului(nu se stie sigur), a fost scurta si nedureroasa. Pictorul se indrepta, in sfarsit catre Planeta Isterucub.Acasa. In sfarsit acasa. Cu putin noroc(de asta a cam avut Pictorasul nostru), a  fost admis la Facultatea de pitici energeticieni. Cum? Nu la Academia de pictori? Nu. Pictura era un hobby. Picta ce ii iesea in cale. Meciuri de fotbal, concerte, spectacole de teatru, studente zgribulii, gandaci pe pereti, paine cu margarina, betii cu tulburel, hoinareli prin Isterucub si prin toata tara, examene si in mai mica masura:( picta o fata. De la 16 ani o cunostea Pictorul pe companioana lui pitica. Si a lasat pictorul nostru timpul sa treaca si s-a trezit singur. Singur in fata oglinzii din baie, ca alta nu avea. Stiu ca o sa va intrebati cum ajungea sa se vada in oglinda. Pai nu ajungea dar era misto fraza si nu am putut sa o scot. Singur dupa 17 ani(asta inseamna 170 de ani in echivalent de ani pitici). Ani frumosi. cu bune si rele. sau cu rele si bune? Mai conteaza?
Sa va spun si cu ce se ocupa Pictoru'  nostru cat a stat in Isterucub. A terminat Facultatea de pitici energeticieni, spre marea lui multumire.  A incercat, de bucurie, sa mearga la biserica. din padure. De unde loc? Bisiriciile din padure au fost invadate de fosti profesori. Nivelul de acatiste atinsese un pragul critic. Gata!!! A plecat! Grei ani. Spectaculosi ani. A petrecut pictorasul nostru, a mai si invatat(mai glumesc si eu) si nu in ultimul rand, a lucrat. Ba pentru bursuc, ba pentru cameleon, ba pentru urs, ba pentru vrabiuta. Intre timp, asa cum ursitoarele spusesera, puterile lui de a poci lucrurile cresteau pe zi ce trecea. Ajunsese sa ii frica sa deschida gura. Ei, nici chiar asa, dar suna misto. Se mira si el cum naiba putea sa invete doua subiecte si sa ii pice ambele, se mira cum putea sa ghiceasca notele de a doua zi de la examen(pentru toti colegii din padure). El ca el, dar colegii lui si mai si. De fapt majoritatea aprecia asta si se amuza. Mai putin "Breasla Bursierilor de Merit", care nu intelegea fenomenul. Explicatia e simpla.(daca va asteptati sa apara : teapa; am zis ca explicatia e simpla nu ca o si ofer). Tare frumosa a fost perioada asta. Tre' sa recunosc ca am avut o companie de zile mari: Nila(il stiti din Morometii... da, da exact el) - un prieten extraordinar, Pictorul(altul{stiu ca pictorul e numai unul})... atunci hai sa ii zicem Cealapa - un OM mare , Piscotel(ca tot suntem in tara piticilor) - un suflet invers proportional cu statura si Sochi - o enciclopedie ambulanta de cultura, idei si surprize(spun asta ca am aflat in anul patru ca are doi copii desi am stat in aceeasi scorbura(P14)).(daca ati observat ca am trecut din postora povestitorului in cea a personajului principal sunteti buni. Daca nu explicatia e tot simpla){vezi mai sus}.
Dupa ce a terminat studiile(pe bune! anexez o copie dupa diploma) a avut norocul sa lucreze la ziarul financiar al padurii(tematica: tranzactii intre lei si lei sau intre lei si caprioare, cat e impozitu' pe casa melcului si cat se plateste de la a doua cochilie, cata miere trebuie sa produca albinele ca sa se mute intr-un stup mai mare si mai confortabil, s.a.m.d). Apoi a fost perioada petrecuta la televiziunea padurii: 1B. Frumos, program de gravida, persoane interesante, filmari multe(nu a prins si el o nunta), mai greu cu plata. Care venea ca eclipsa totala de soare. Rar si cu tam-tam.
Si am ajuns deja la ultima perioada Isterucubiana. Mijlocitor pentru tranzactiile din padure(broker suna ca naiba ca e poveste, nu?). 5 ani superbi. In timp ce prietenii se plangeau ca vine lunea si incepe agitatia in padure, Pictorul se bucura. Ii placea ce face. Chiar urma sa se mute intr-un sequoia. Avea tot ce isi dorea: companie, bani, high life(cum dracu a ajuns termenul asta in poveste nici eu nu stiu), ba chiar a avut noroc sa vada cateva meciuri de fotbal inter-paduri. Frumose paduri au si vecinii. Poate putin dezamagit de padurea rosie din Amsterdam. Dar deodata lucrurile s-au schimbat. Fara sa isi dea seama, padurea cu multe luminisuri s-a transformat in jungla. Greselile fata de el insusi si fata de persoanele dragi au inceput sa apara. Aha. Ursitoarele!!! Pe naiba! Vina era, in mare parte, a lui si nu a altora.
"Se apleca sa o sarute. Dar de indata ce o atinse, frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si, o data cu ea, tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Si, dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit, au trait fericiti pina la adinci batrineti ... ". Fuck. Wrong story.
In cele din urma Pictorul nostru s-a hotarat sa se foloseasca de dispozitivul lasat de nava mama. Si a vrut sa rupa ritmul si sa revina la Avaecus. A crezut ca o sa ii fie mai bine. Pe naiba! E poveste dar si exagerarea are niste limite. Dar asta e deja o alta poveste...
(multumesc fratilor Grimm pentru ajutor)


vineri, 10 septembrie 2010

Punct si de la capat sau "move the fuck on ca deja too much is too much"

M-am hotarat sa devin prost. Nu. Ca prost eram. Atunci sa zicem ca m-am hotarat sa devin destept. Asta e greu, nu? Mai bine sa zicem ca nu ma mai intereseaza decat persoana mea. Mi-am facut mult rau(si la propriu si la figurat). Am pus pe primul plan doar o persoana. Am trimis in plan secund restul. Am gresit si e doar vina mea. Am ignorat toate sfaturile primite(multe si bune). Am suparat multa lume. A meritat? Asta o sa ramana doar in sufletul meu. Zilele trecute m-a sunat un bun prieten. Sunt trist ii zic. "Cum ba Pictore??? Tocmai tu?". Deci m-am schimbat. Parca nu ma mai recunosc nici eu. Ofticos eram si inainte:D. Dezamagit(crunt). De mine! Gata. Trec la sevalet. Si pictez: nuduri, oameni la piata si la distractie, oameni traind. Nu mai vreau natura moarta. Ca incepe sa puta.

miercuri, 8 septembrie 2010

8 septembrie 2010, ora 8 si ceva

"......... In dulapul din sufragerie, pastra o sticluta cu pamant din Vietnam; de fiecare data cand deschidea dulapul si scotea sticluta, izbucnea in plans.
......... Prostie absoluta. Primul lucru pe care-ar trebui sa-l faca acest barbat ar fi sa ia sticluta cu pamant din Vietnam si sa-i faca vant pe fereastra. De fiecare data cand deschide dulapul si scoate sticluta - si uneori o face de cincizeci de ori pe zi -, el consolideaza circuitul neuronal, se condamna sa sufere si mai mult. In acelasi fel, de fiecare data cand ne rumegam trecutul, cand revenim asupra unui episod dureros - si cam la atat se reduce psihanaliza -, sporim sansele ca el sa se repete. In loc sa mergem inainte, ne ingropam. Cand trecem prinr-o suparare, o deceptie, ceva ne impiedica sa traim, trebuie in primul rand sa ne mutam in alta casa, sa ardem fotografiile, sa evitam orice discutie despre acel episod. Amintirile reprimate se sterg; asta poate dura, dar se sterg cu adevarat. Circuitul se dezactiveaza........."(Michel Houellebecq - Posibilitatea unei insule").
Azi e ziua mea(Marian:D). Si sunt trist. Si sunt singur. Si merit sa fiu trist si singur(nu sunt nici masochist{cred si sper:D} si nici emo). Cei dragi mie m-au sfatuit aproape de la inceput: mergi mai departe. Uit/a/-o. De fiecare data aparea cate ceva. Ba o privire, ba un zambet, ba o fotografie din vacanta (in care era atat de frumoasa ca mi-au trecut toate supararile), ba... Chiar si azi. Acelasi si acelasi tipar: agonie, extaz, agonie. Si atunci de ce am iesit la suc? Pai sa o citez pe prietena mea: "te-ai dus pentru ca te-ai arunca si de pod cand iti zice ea". Mda. O sa imi fie foarte greu. Stiu. Dar ce sa fac? Imi vine sa ma urc pe pereti. Vorba sus-citatului: cat sa mai rumeg? Poate e furtuna in capul meu sau poate nu. Imi vin atatea in minte... Nu stiu ce sa spun mai intai. Poate o sa spun prea mult sau poate o sa spun prea putin. Nu pot sa imi explic si acum realizez ca nu mai am chef sa spun nimic. Deocamdata...A, ba da: azi e ziua mea(Marian:D). Si sunt trist. Si sunt singur. Si nu merit sa fiu nici trist si nici singur.