Nu e drept. Oamenii buni nu ar trebui sa cunoasca suferinta si ar merita sa aiba gena nemuririi.
Cand moare un om... se naste altul in locul lui. Cand pleaca o fiinta buna... ramane un gol care nu poate sa fie acoperit de teorii demografice.
Cand plange un om... rade un altul. Cand plange o fiinta buna.... Timpul se opreste, o mangaie imperceptibil pe crestet si isi pune secundele, minutele, orele sa se odihneasca.
Cand sufera un om... altul petrece. Cand sufera o fiinta buna... o parte din noi, ceilalti, dispare.
Amintirile nu inlocuiesc oamenii. Casa, desi e plina, pare goala si parca nu mai e atat de primitoare, ochelarii prin care citea nepotilor povesti de demult se odihnesc, cuminti, pe o margine de biblioteca, sfaturile ei sunt primite acum de ceilalti calatori printre stele.
O sa imi fie tare dor de ea. Tare dor. Acum pot sa plang si eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu