Simplu as zice. Nu trebuie decat sa ii aduni intr-un singur loc:D. De ziua ta... atunci cand crezi ca poti sa ceri mai mult de la ei. Atunci cand astepti mai mult de la ei.
Daca stau bine sa ma gandesc prietenii nu trebuie sa te iubeasca neconditionat... de lucrul asta se ocupa familia. Dar trebuie sa te accepte, macar in parte, asa cum esti. Oare nu ma contrazic? Atunci ce sa astept de la un prieten? Sa ma ajute la mutat? Asta poate sa o faca oricine. Sa ma ajute financiar... e aceeasi chestie.
Eu astept sa ma certe cand gresesc sau sa ma lase sa invat pe propria-mi piele cum trebuia sa fac. Aici e diferenta... e o chestie de reglaj fin. Si poate cel mai important: sa ma asculte... macar din cand in cand. Chiar si cand gresesc, cu voie sau fara voie.(aici cred ca i-am pierdut pe primii doi... cei mai vechi). Nici nu conteaza din vina cui... Cu al treilea lucrurile stau mult mai simplu... nu am stiut cand sa trag linia intre prietenie si amicitie. Indiferenta? Poate... Delasare? Probabil. Imaturitate? Posibil... inca lucrez la asta:). Cu al patrulea(e o ea:D) lucrurile se complica. Aici e mult de spus si mi-ar trebui cateva zeci de pagini sa spun ce simt. Ceea ce ma roade cel mai mult e ca nu stiu cand am pierdut-o ca prietena. Poate cand am incercat sa transform prietenia in altceva. Poate cand am reactionat imatur, avand ca unica scuza obisnuinta unei relatii de o jumatate de viata... De fapt inca nu sunt convins 100% ca e ireparabil. Dar mai conteaza? Se pare ca da... cel putin pentru mine:D. Recomandare universala: nu transforma prietenia in iubire! MA OPUN! Probabil e o regula general valabila... dar ce te faci cand esti convins ca e tot ce iti doresti? Totusi am si un contraargument... spusele unui blogger: "Iubirea. Las-o liberă! Daca e a ta, stă lângă tine. Dacă zboară, înseamnă că de fapt nu a fost niciodată a ta". Cred ca ideea poate sa fie extrapolata si la prieteni, nu? :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereUn lucru bun: nu m-am regasit in lista de 'prieteni pierduti'. Avantajul distantei.
RăspundețiȘtergereDilema mea: oare am fost vreodata 'calificat' in lista initiala de prieteni? (ca sa am de unde sa fiu pierdut/exclus)
Un lucru este sigur: de data asta NU EU sunt baiatul rau!
Cam multă gălăgie în capul tău, pictore! Furtună într-un pahar cu apă...pune-ţi problemele împreună cu ale altora şi o să le vrei pe ale tale înapoi...
RăspundețiȘtergere:D. Asta era si ideea. Sa mai opresc vocile din capul meu:)) Exact ca in "Dune". Iar despre furtuna... nu ai toate datele problemei. Poate om sta candva la un pahar de vorba. Daca mai e placerea de a discuta. Cat despre problemele altora... nu e o metoda sanatoasa sa evoluezi comparandu-te mereu cu cei napastuiti.
RăspundețiȘtergerept Orestica
RăspundețiȘtergereDA! Si nici nu ai fost baiatul rau:D. Pana acum :))
Trebuia sa te faci filozof bre :) Asa poate te mai intelegeam.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIti pui prea multe probleme ... si uneori degeaba.
RăspundețiȘtergereStiu ce vrei sa zici... ca nu toata lumea merita... eu am o alta parere:)
RăspundețiȘtergereFii pe pace, din cate inteleg eu mai mult ai castigat...E trist subiectul asta depre calitatea prieteniei, daca mai exista asa ceva, eu mai am doar AMICI, ii pot numara pe degetele de la o mana. Si asta penru ca am procedat la fel, am "slabit" un pic legaturile, am lipsit un moment de pe scena... si ma intreb acum: am fost orbi sau vrem din ce in ce mai mult si asta ne depaseste uneori?!
RăspundețiȘtergerePrietenie, un cuvant cu greutate, un simtamant puternic, nimeni nu stie cat valoreaza un prieten, decat dupa ce-l pierde. Prietenii adevarati sunt rari si pe cale de disparitie, totul e superficial, efemer.
RăspundețiȘtergerePrietenia e un lucru de pret, am preferat sa pierd un iubit, decat sa pierd un prieten, cel mai adesea marile mele iubiri s-au transformat in prietenii profunde, a trebuit doar sa vad unde se termina dragostea si unde incepe prietenia, am preferat sa cedez in fata unui prieten, atunci cand nu avea dreptate, stiind ca mai tarziu isi va da seama ca a gresit.
Prietenia cere timp si rabdare. Prietenia se intretine, asemeni unui foc, ea se naste, dar la un moment dat poate sa si moara