Ce inseamna se te adaptezi unui oras? Sa luam exemplul meu... Suceava. Pai inseamna sa te trezesti devreme si sa mergi la culcare la fel de devreme. Sa faci lucrurile catinel... altfel risti sa pari ciudat. Sa muncesti de la 8 la 16... ca la stat(exceptiile putine confirma regula). Inseamna sa vezi cu placere un film in oras. In orasul Iasi.., ca aici cinematograful o sa vina odata cu terminarea crizei... adica nu se stie cand. Inseamna sa vezi un spectacol la "Casa de Cultura"... Doru Octavian Dumitru sau "Stapanii manelelor". La alegere... "Egoistul" s-a anulat din lipsa de spectatori:(. E si o chestiune de promovare. Carcotasii ar spune ca pun eticheta de oras incult. Fals. In primul rand... nu sunt in masura sa afirm asta. In al doilea rand am oameni extraordinari in jurul meu care contrazic asta doar prin simpla lor prezenta(exemplele sunt chiar langa mine, oameni dragi mie: matusa mea infatiseaza, cum nu se poate mai bine, valorea intelectuala a oamenilor din partea asta de tara,unchiul meu PIM, un urias al culturii sucevene, bucovinene, romanesti). Traficul... aici nu ma plang. Cu mici exceptii... nu am avut probleme. In 5-10 minute sunt la birou. La Bucuresti nici nu reuseam sa ies de la mine din cartier in timpul asta..Oamenii... cred ca sunt prea curiosi... toata lumea trebuie sa stie ce face vecinul, colegul, dusmanul. Eu zic ca e o chestiune ce tine si de preamultul timp liber. Partea buna e ca oamenii de aici au mai mult bun-simt.Totusi, senzatia mea generala e de slow motion.
Si atunci de ce stau? Pentru ca am venit aici sa fac o treaba. E greu... am tot incercat sa construiesc ceva dar ma simt ca mesterul Manole{exagerare voita}... azi fac, maine iar trebuie sa o iau de la 0. De ce nu plec? Din mai multe motive(obiective, subiective... nu conteaza). Ce e mai ciudat e ca principalul motiv pentru care inca mai sunt aici e pe cale sa devina picatura care umple paharul plecarii. De ce e ciudat? Pentru ca am ramas aici convins de faptul ca am intalnit o persoana care poate suplini toate chestiunile enumerate mai sus si chiar mai mult decat atat. De fapt... mult mai mult decat atat(asta ca sa fiu sincer cu mine). Cinismul situatiei e ca, pe masura ce trece timpul, imi place tot mai mult de ea... iar ei ii place tot mai putin de mine... Spre deloc. Intrebarea mea: merita o singura persoana sa fie pusa inaintea a tot ce e in jurul tau? Probabil ca toti prietenii mei vor zice nu. Eu spun altfel:)
Continua lucrarea 'mestere', esti pe drumul cel bun...depinde cine si cum priveste :)
RăspundețiȘtergere...o persoana va fi pusa inaintea a tot ce este in jurul tau cand ceea ce e in jurul tau pluteste, e un fel de materie vascoasa care prea putin conteaza; ce sau cine a facut ca lucrurile sa stea asa? Acea persoana sau o simpla proiectie a mintii celui care admira, care se bucura de viata iubind(uneori oameni nedemni de iubirea celor sinceri)? Si toate astea se intampla pentru ca deseori uitam sa ne iubim pe noi insine suficient de mult(dar nu excesiv) pentru a-i putea iubi frumos pe ceilalti, pe cei care ne vor iubirea... Mi-am permis sa nu tac(sper ca asta sa nu te supere)...
RăspundețiȘtergere"Si toate astea se intampla pentru ca deseori uitam sa ne iubim pe noi insine suficient de mult(dar nu excesiv) pentru a-i putea iubi frumos pe ceilalti, pe cei care ne vor iubirea..." - As adauga si pentru cei care o vor dar nu stiu inca si pentru cei care nu o vor... ca altfel e monotonie(Vorba ta:) )
RăspundețiȘtergereP.S. Sunt eu cam suparacios... dar nu are cum sa ma supere. :)
...pai este o problema cu cei care vor iubirea si nu stiu inca, deci tot nu e bine...
RăspundețiȘtergere