joi, 14 octombrie 2010

Imi este dor

Mi-e dor... Mi-e dor de familia si de prietenii de la Bucuresti. Mi-e dor de familia si de prietenii de la Suceava. Mi-e dor de mine.
Am stat o luna acasa. Nu am vrut sa vad pe nimeni. Nu am vrut sa stiu de nimeni. Am fost pe rand: trist, suparat, bolnav, sanatos, depresiv, bolnav. "Poate singur e mai bine". Asta gandeam pana zilele trecute. Pana am iesit din casa. Nu e mai bine. Vreau sa traiesc, sa iubesc si sa ma bucur de viata. Ca am numai una. Spre deosebire de pisici care se zice ca au noua. Chiar ma gandeam sa imi iau o pisica. Sa imi mai tina de urat. Si pentru ca Doamne, Doamne m-a auzit ca vreau un sufletel pe langa mine... m-am trezit cu soareci(probabil ca nu a fost informat ca imi luasem deja o broasca testoasa). E asa simpatica. O cheama... Nameless. Se zice ca animalele se aseamana  cu stapanii. Dar eu scot capul fara sa trebuiasca sa imi bage cineva un deget in... dorsal.
Inca astept sa plec la Bucuresti. "Asteptare moarte n-are." Dar nici viata lunga. Si cum e cel mai bine sa astepti? Petrecand. O sa fac un "doi in unu" si o sa combin petrecerea asta cu cea de plecare. Am pus la punct toate detaliile. Imi mai trebuiesc : bani, invitati si o locatie.
In Suceava au inceput sa asfalteze strazile. E curatenie. S-a jucat un meci de fotbal intertari(Romania-Anglia - la tineret). Scuze... E vorba de Botosani si nu de Suceava. Am luat bilete de la bisnitari. Cum? M-am dus la un politist si l-am intrebat ca pe un connoisseur: "Dumneavoastra aveti privirea formata... care din cei de pe aici se ocupa cu specula? Ca nu vreau sa mai pierd timpul degeaba...” S-a uitat cateva secunde la mine, 30 de secunde, de ziceai ca scruteaza viitorul, la multimea din fata si mi-a zis: "Il vezi pe ala cu caciula alba? Du-te direct si intreaba-l cat costa.." Nici nu stia sa negocieze. Spre binele lui, sper ca nu traieste din asta.
Ca sa nu va plictisesc si pentru ca nu prea am inspiratie, inchei cu speranta ca ne vedem la petrecere.
P.S. Da. O sa fie si acolo.(asta e raspunsul pentru prietenii din Bucuresti care asteapta si acolo o petrecere).
P.P.S. Orestica... imi pare rau dar in California nu ajung. Deocamdata!

7 comentarii:

  1. Suuuper!!! Imi place ca ti-a revenit pofta de viata...si de petreceri! Si ma rog sa te tina, poate mai iesim din amorteala de toamna un pic. So, pe cand la Bucuresti? Party, party!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aaaa, era sa uit! Sa-ti traiasca testoasa (sau e testos?!? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ...ce-am fi daca nu ne-ar fi dor? cat de liniari si plictisitori am fi fara suferinta? Ma intreb doar, desi nu stiu cat de liniara as fi in rautatea mea daca mi-ar fi bine un timp(mai lung)...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pt. anonim(a): :) Ceea ce am vrut eu sa spun e ca imi e dor de dorurile mele.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. ...adica ti-e dor de viata din tine...E bine asa?:)

    RăspundețiȘtergere